Gresit

Am avut de-atatea ori ocazia.. Nu mi-au lipsit momentele, nu mi-a lipsit nici chiar starea.
As fi putut schimba totul, as fi realizat tot ce mi-am dorit, dar am renuntat mereu in clipele decisive.
Niciodata nu am dus nimic pana la capat. Niciodata nu duc nimic pana la capat.
Sunt fel si fel de sentimente care ma impiedica. Si, sincera sa fiu, nu vreau sa se termine. Toata asteptarea, toate golurile din stomac, toate durerile de cap si toate ceaiurile baute... Toate ironiile si toate subtilitatile. Toate zilele...

Ce pot sa fac?
Nu pot sa fac nimic, nu vreau sa fac nimic.
De ce as rezolva totul acum? De ce? De ce mi-as frange singura visul?
Asteptarea e mai blanda decat eventualul raspuns.

Nu sunt in stare de nimic.
Dar imi si place.
De mult nu am mai avut asa o stare. Se zbat in mine neincrederi, temeri si mici bucurii.
Cate contradictii, atatea sanse..

Si, sincera sa fiu, nu vreau sa se termine.. Nu vreau sa se termine.
Sunt putine momentele in care simt ca traiesc cu adevarat. Momente dupa care continuarea acestei supravietuiri paralizate pare aproape inutila.. Momente peste care nu pot sa trec.. Momente in care sunt atat de fericita si totusi atat de furioasa, atat de increzatoare si atat de speriata incat as putea la fel de bine sa nu mai fiu.

O ultima zvacnire a vietii in adevaratul sens al ei, urmata de existenta cea de toate zilele.
Si de ce.. De ce?

Maine iar murim..